Tăblițele de la Tărtăria sunt indiscutabil cea mai veche dovadă a civilizației și scrierii umane. Descoperite în 1961 pe malul Mureșului de către cercetătorul N. Vlassa, acestea anunțau un fenomen care urma să zguduie istoria lumii.
Și totuși, după 60 de ani, de ce ÎNCĂ nu apar în manualele din întreaga lume și sunt evitate, ca un eveniment ce poate fi total ignorat?
Am aflat răspunsul ieri seară, când am început să citesc cartea “De la Tărtăria la Țara Luanei” de Paul Lazăr Tonciulescu, și mi-am dat seama de amploarea enormă a consecințelor atunci când istoria va fi redată cu datele științifice reale pe care le deținem de peste jumătate de secol. Este adevărat că ar fi fost necesari poate 2-3 ani de dispute între marii istorici după descoperirea tăblițelor de la Tărtăria pentru a fi introduse în istoria actuală a lumii și manualele școlare de pretutindeni, dar ignorarea totală și băgarea sub preș a unei descoperiri de calibrul acesta nu are scuză. Sau are?
În acest articol veți găsi date despre:
1. Ce înseamnă propriu-zis semnele de pe Tăblițele de la Tărtăria
2. Reprezentarea fizică a unui transilvănean de acum 7000 de ani
3. Dovada că nu numai scrierea a plecat din SE Europei în toată lumea
4. Toponime – Urme verbale ale culturii Tărtăria în spațiul actual Carpato-Danubian-Pontic
5. Daci
6. Cât de veche e originea călușarilor
7. Paralele comune Sumer- Tărtăria-Sarmizegetuza
8. Brâncuși și originile poporului român
9. Paralele între cuvinte românești actuale – sumeriene
10. Descoperiri: Localizările celui mai vechi om din lume și cea mai veche civilizație
1. Ce înseamnă propriu-zis semnele de pe Tăblițele de la Tărtăria
“Tãbliţele de la Tãrtãria sunt… mai vechi cu un mileniu decât monumentele scrierii sumeriene (datând din mileniul IV î.Hr.). Aceasta înseamnã pur şi simplu cã scrierea, sub forma pictogramelor, a apãrut in SE Europei şi nu în Mesopotamia (nn. Sumerul, actualul Irak) cum se credea pânã acum…. Dacã în toate cele trei cazuri (Tărtăria pe Mureș, Karanovo și Gracialnița Bulgaria) este vorba de scris, atunci se impune o concluzie surprinzãtoare: avem de-a face cu cea mai veche scriere din lume, afirmă academicianul bulgar Vladimir I. Georgiev.
Expertul sumerolog și arheolog rus V Titov concluzionează că:
“1. Tăblițele de la Tărtăria sunt un fragment dintr-un sistem de scriere larg răspândit, de origine locală.
2. Textul unei tăblițe enumeră 6 totemuri antice, care coincid cu manuscrisul din orașul sumerian Djemdet-Nasra.”
“Pe prima tăbliță dreptunghiulară e însemnat întruchiparea simbolică a doi țapi. Între dânșii este așezat un spic. Poate că întruchiparea unor țapi și a unui spic a reprezentat simbolul bunăstării obștei (…).
A doua tăbliță împărțită prin linii orizontale și verticale, în sectoare nu prea mari. În fiecare sector sunt zgâriate diferite imagini simboloce (…) totemuri.
Primul semn de pe tăblița sumeriană este un animal, mai mult ca sigur un ied, al doilea reprezintă un scorpion, al treilea 9…) un cap de om sau zeu, al patrulea simbolizează un pește, al cincilea o construcție, al șaselea o pasăre. Totemurile de la Tărtăria nu numai că coincid cu cele sumeriene, dar sunt aranjate în aceeași succesiune.
Să trecem așadar la citirea tăbliței rotunde de la Tărtăria. (…) Scrierea de pe tăblițele tărtăriene, precum și scrierea arhaică sumeriană a fost ideografică, neexistând încă semne silabice și indici gramaticali.
Pe tăblița rotundă sunt scrise următoarele:
4. NUN. KA. ȘA. UGULA. PI. IDIM: KARA I (ce înseamnă) De către cei 4 conducători, pentru chipul zeului Șaue, cel mai în vârstă conducător-patriarh-sarcedot-preot suprem, în virtutea adâncei înțelepciuni, a fost ars unul.”
Apoi istoricul face două paralele între:
– documentul Djemdet-Nasra și descoperirile de pe teritoriul nostru. În acela se află lista celor mai însemnate surori-preotese, care erau în fruntea a 4 grupe tribale.
– “În inscripția de la Tărtăria e pomenit zeul Șaue, ba mai mult, numele zeului e reprezentat întocmai ca la sumerieni.
Judecând după toate acestea, tăblița tărtăriană conține înformații scurte asupra ritualului uciderii și arderii unui sacerdot care și-a săvârșit slujba într-un anumit termen al conducerii sale.
Ne întrebăm atunci cine au fost locuitorii străvechi ai Tărtăriei care scriau în sumeriană, mileniul V î.hr. când despre Sumerul însuși nu se pomenește încă?”
2. Reprezentarea fizică a unui transilvănean de acum 7000 de ani
“Dar oare, cum arătau anticii locuitori ai Transilvaniei? Iată, avem în fața noastră un cap de bărbat modelat în lut. O față senină și plină de bărbăție, un nas proeminent, ușor coroiat, părul pieptănat cu cărare, iar în spate strâns într-un coc. Pe cine l-a întruchipat oare anticul sculptor? Că era un conducător, un preot păgân sau un simplu membru al tribului său e greu de spus. Dar nu e așa de important. Important este altceva: că în fața noastră nu se află o sculptură rece, executată după canoane precise și severe, ci chipul unui om, al unui străvechi locuitor al Transilvaniei. El ne privește parcă în adâncul a 7000 de ani! Avem alături și o întruchipare, puternic stilizată, a unei femei. Corpul îi este acoperit cu un desen geometric complex. (…)
Dar câte obiecte ce se referă la concepțiile religioase ale locuitorilor Vincei au mai fost descoperite! Ele toate stau mărturie faptului că pe atunci a fost larg răspândit cultul zeiței feminine ce întruchipa rodnicia.
De un interes deosebit este un ulcior mare ritual, care aparține perioadei timpurii a culturii Vincea. Pe el vedem un desen, reprezentând probabil aspectul exterior al unui sanctuar. Această reprezentare amintește în mare măsură sanctuarul vechilor sumerieni. Să fie o coincidență întâmplătoare? Dar cele două sanctuare sunt despărțite de aproape 20 de veacuri! Și de unde atâta precizie.”
3. Dovada că nu numai scrierea a plecat din SE Europei în toată lumea
“Inventatorii scrierii sumeriene au fost oricât de paradoxal, nu sumerieni, ci locuitorii Balcanilor.
Într-adevăr, cum poate fi altfel explicat fatul că cea mai veche scriere din Sumer, datată din mileniul IV î.hr. a apărut cu totul pe neașteptate și într-o formă dezvoltată? Sumerienii (ca și babilonienii) au fost doar elevi buni, preluând scrierea pictografică de la popoarele balcanice și apoi dezvoltând-o în scrierea cuneiformă.”
4. Toponime – Urme verbale ale culturii Tărtăria în spațiul actual Carpato-Danubian-Pontic
Toponimele reprezintă numele geografice dintr-o zonă ce își au originea într-o ramură mai străveche.
E uimitor cum România este PLINĂ cu astfel de nume antice identice, cu paralele între istoria de acum 7000 de ani și localități actuale. Astfel, din cartea noastră aflăm că numele local al zeului ȘAUE a lăsat o mulțime de urme în acest spațiu.
🔹 satul Șăulești (aparținând de orașul Simeria, jud Alba), la S de Turdaș, pe valea Mureșului.
🔹 satul Șeușa (imediat la Nord de Tărtăria).
🔹 Șeulia de Mureș (fosta Șeulia Română), mai la Nord.
🔹 pârâul Șăulia, afluent al râului Luduș ce se varsă în Mureș.
🔹 satul Șauaeu (“Cea mai frumoasă amintire a zeului Șaue. Parcă ar vrea să spună Eu Șaue”.)
Vedem în carte peste 30 de exemple, dovedind că “zona topografică Șaue este destul de întinsă, ceea ce constituie o dovadă că zeul Șaue era cunoscut pe un teritoriu foarte mare, deci populația care îl adora era destul de numeroasă”. Este și dovada clară față de originea tăblițelor noastre- pentru că evident că au fost mulți istorici care nu au putut accepta din orgoliu aceste date științifice, încercând să demonstreze că tăblițele de la Tărtăria sunt descendente ale celor din Sumer și nu invers. Fără succes însă, pentru că avem prea multe urme ale perioadei de după potop.
5. Daci
“Într-un alt document se precizează: a venit potopul lumii, iar după potop au preluat puterea regii poparelor din munți. Conform părerii sumerienilor înșiși, zeii lor locuiau pe vârful munților, ceea ce ne conduce la Kogaionul dacilor de mai târziu.”
Întreaga lucrare conține preluari ale istoricilor, date științifice din arheologie, istorie și lexic și pentru un studiu mai aprofundat o recomand cu încredere, pentru că aici am încercat să redau cea mai esențială parte a cărții, deși toată are o valoare extraordinară.
6. Cât de veche e originea călușarilor
“Regii sumerieni se intitulau ensi “rege preot”, titlu ce ne îndreaptă din nou spre sistemul de regi-preoți ai urmașilor tărtărienilor rămași pe teritoriul natal. La aceasta se mai poate adăuga o dovadă: ideea de nemurire. Am văzut că, în cinstea zeului Șaue, preotul suprem a fost sacrificat la împlinirea stagiului. Dar el știa cu anticipație ce se va întâmpla la termenul stabilit, și deci, accepta de la bun început sacrificiul suprem. Aceeași credință în nemurire o găsim mai târziu la daci, în obiceiul de a trimite soli la Zalmoxis, aruncându-i în sus și sacrificându-i prin căderea lor în sulițe. Acest ceremonial s-a transmis până în zilele noastre și-l întâlnim în dansul călușarilor, magistral expus de cercetătorul Nicolae Miulescu.”
7. Paralele comune Sumer- Tărtăria- Sarmizegetuza
Găsim în carte detalii comune, uneori identice între cele două civilizații:
– Doctori– “Îl găsim pe cel mai vechi medic, Lulu, atestat în anul 2700 î.hr. în orașul sumerian Ur. Medicii daci erau vestiți pentru știința lor, fiind admirați chiar de greci. Dar, atingerea unei asemenea faime presupune o practică extrem de îndeungată, ca și la sumerieni, ceea ce ne conduce, și prin aceasta, la o origine comună.”
– Cifra 6
La sumerieni o întâlnim în:
a) Legenda potopului: după 6 zile și 6 nopți începu să tune și să fulgere;
b) Cele 6 totemuri
c) Luna de 5×6=30 zile și anul împărțit în 12 luni, iar ziua în 12 danna;
d) Zodiacul cu 12 zodii;
e) Unitățile de măsură: pentru greutate avem man-ul, împărțit în 60 de gin și 180 de șe, iar pentru suprafață sar-ul, împărțit de asemeni în 60 gin și 180 șe.
La daci, cifra 6 o întâlnim și mai frecvent.
În marele sanctuar de la Sarmizegetusa, cercul interior era format din 180 de stâlpi, separați de 30 de lespezi în grupe de câte 6, reprezentând 30 de luni a 6 zile fiecare.
În dreptul cutumiar vechi românesc cunoscut sub numele de “obiceiul pământului”, se foloseau martori în număr de 6 sau multiplu de 6, aleși din 6 sau 12 sate.
Tot în număr de 6 sunt altarele ce mărginesc capul unui zeu sculptat pe un basorelief descoperit la Sarmizegetusa. Tradiția cifrei 6 s-a păstrat și în arta decorativă a dacilor: cercurile de pe brățărilegăsite în tezaurul de la Hinova sunt în număr de 6, ca și spiralele unei alte brățări, tot din aur, din același tezaur. În sfârșit, cele 6 totemuri din Sumer și identice cu acestea le găsim pe tăblița dreptunghiulară descoperită la Tărtăria, identitate extraordinar de valoroasă în stabilirea originii comune a celor două popoare în discuție.
8. Brâncuși
Continuăm paralelele și autorul ne conduce către Constantin Brâncuși, acest mare geniu al sculpturii, ce a avut ca inspirație esența și originea satului românesc.
“La poporul nostru, cifra 6 are rădăcini atât de adânci încât nu este întâmplător că marele Brâncuși a trasat 6 cercuri în jurul acestui centru universal din celebra lui operă “Sinea mea oarecum”. El s-a încadrat astfel perfect în spiritualitatea strămoșilor săi, spiritualitate care a creat coordonatele măsurătorilor temporale și spațoale ale tuturor lumilor.”
Sursa: intelart .blogsot
9. Paralele între cuvinte românești actuale – sumeriene
Ajungem și la lexicul românesc ce are cuvinte foarte comune cu cele ale sumerienilor, de acum 5.000 de ani. Ce ne face să ne întrebăm cum a putut un popor ca al nostru să-și păstreze atât de exactă limba, timp de atât de multe milenii.
Cuvânt sumerian- traducere- cuvânt românesc:
– abatu- a doborî – s-a abătut;
– agar- ogor;
– ap- apă;
– balasu- a clătina- a balansa;
– haidu- paznic de noapte- haiduc;
– kaar- a fugi repede- a se căra;
– lu- semnificație identică: a lu Popescu
– paharu- olar- pahar;
– șalatu- a înșela;
– șub- supus- sub;
– șuum- șoim, etc.
Pentru mai multe exemple consultați cartea, dar până aici e evident că asemănarea e izbitoare și că avem o origine comună.
10. Descoperiri: Localizările celui mai vechi om din lume și cea mai veche civilizație
“Cel mai vechi om din Europa este Australoantropos Olteniensis, descoperit de Dardu Nicolăescu-Plopșor la Bugiulești, pe Valea lui Grăunceanu, lângă Râmnicu-Vâlcea (vechime: 1.800.000-2.000.000 ani), iar cele mai vechi elemente de civilizație din lume (vechime 18.000 ani) sunt la Cotu Miculinți, comuna Coțișca, jud. Botoșani- harponul de pescuit, lancea cu două tăișuri, locuirea în bordee și ciocanul de minerit.”
Nu ne rămâne să ne întrebăm atunci decât, dacă din toate descoperirile antropologice ale lumii o mare parte sunt găsite la noi, de ce acestea sunt ocolite cu desăvârșire? Nu este vorba de o greșeală sau neatenție, ci de o excludere voită a unor vestigii esențiale.
Una din posibilele explicații le dă Pavel Coruț, în încheierea cărții:
“Istoria inventicii ne prezintă un fapt aparent surprinzător: o mare parte dintre marile descoperiri nu aparțin unor specialiști, ci unor pasionați, vizionari, îndrăgostiți de un anume domeniu. Troia, a cărei existență a fost atât de negată de marii arheologi și istorici, a fost adusă la lumină de un hotelier, Schilmann. Bazele Ciberneticii le-a pus un medic, Ștefan Odobleja. (…) Exemplele ar putea continua. Ele ne vorbesc de non conformiști pasionați, liberi de orice prejudecăți, capabili să emită cele mai îndrăznețe ipoteze, și nu în ultimul rând, să le verifice cu toată rigoarea științifică.”
Să ne întoarcem așadar la întrebarea noastră: de ce tăblițele de la Tărtăria nu apar în manualele școlare din întreaga lume? Poate că arheologii cu o putere mai mare a cuvântului susțineau alte ipoteze, poate că nu au avut timpul necesar să verifice aceste descoperiri, motivele pot fi numeroase, cert e un singur lucru, fiecare locuitor al unei țări ar trebui să-și cunoască istoria și să fie mândru, pentru că fiecare zonă a lumii reprezintă un decurs minunat al evoluției umane.
Să continuăm să ne amintim istoria acestui spațiu și să sperăm că vor exista istorici și arheologi ce vor dori să includă toate marile descoperiri în istoria predată în școli.
–
