Ajută-ți visele să devină realitate- Interviu cu Pera Novacovici

Pera Novacovici este unul din stâlpii de bază ai dezvoltării personale din România, fiind cunoscut pentru Personalitatea Alfa, platforma cu sfaturi în orice domeniu. A câștigat timp de 4 ani consecutivi titlul de “Cel mai citit psiholog și autor român de dezvoltare personală”, dar ce mă fascinează la el, nu este atât de mult ce face, ci modul în care o face.
Pera a avut curajul să se deschidă TOTAL în fața cititorilor, și-a povestit cele mai negre perioade din viața sa și a ajutat astfel sute de mii de români să înțeleagă puterea imensă de transformare ce zace în fiecare din noi.
Dorința sa de a a-i ajuta pe oameni să-și găsească vocația e atât de adâncă încât nu mai e o simplă meserie, ci un mod de viață. Și o face cu dedicație totală.

Bună Pera, spune-ne cum ți-ai descoperit pasiunea și când ți-ai dat seama că asta e ce vrei să faci?
Există două căi prin care noi evoluăm în viață:
Calea acțiunii voluntare -calea cea bună, s-o denumesc așa (calea sănătății, a fericirii)- atunci când alegi să faci un lucru bun, să te antrenezi, să riști să pierzi lucruri pentru a ajunge să îți urmezi propria ta cale. Aceasta este calea ideală- dar eu n-am urmat-o pe aceasta.
Eu am urmat cea de-a doua cale, cea a suferinței. Unora ne este dată această cale și a trebuit să fac timp de 10 ani ce nu-mi place până am ajuns în punctul în care am simțit că a izbucnit ceva în mine, ca o erupție vulcanică.
Eram la Politehnică, anul V, făcusem liceul de informatică și meditații mate-fizică toată viața mea; aveam note de 6-7, eram mediocru, deci era clar că nu este calea mea. Aveam multe semne în jurul meu pe care habar nu aveam să le citesc.
Marea mea problemă era că mă simțeam foarte devalorizat, depresiv și aveam un conflict interior pe care nimeni nu putea sa mi-l explice, deși simțeam că pot mai mult. Când viața vede că nu îți poți alege calea într-un mod armonios, te pune în situații care să te provoace. De acolo reiese decizia corectă a sufletului și a inimii tale. Calea corectă este să știi încotro te cheamă busola interioară.
Aceasta a fost metoda pe care am descoperit-o la 22 de ani. Citeam cărți de dezvoltare personală sub bancă la Poli și am văzut că funcționează și că îmi place. Am descoperit că am talent la a pune în practică ce citesc și pentru că am reușit să rezolv într-un timp relativ scurt (6-12 luni) probleme fundamentale ale unei vieți umane, am dorit să le arăt și altor oameni că se poate. M-am înscris și la psihologie, sunt deja 15 ani de atunci și acesta a fost începutul căii pe care o urmez și azi.

Ce sfat ai pentru cei care sunt încă în căutarea drumului lor?
Cel mai important sfat e să nu mai pună atâta presiune pe ei, pentru că au deja vocații- și că ele se manifestă chiar în acest moment.
Nu e nimic de descoperit, nu e nimic radical de schimbat, au deja totul în ei. Trebuie să se îndepărteze de tot ce NU este vocația lor.
Activitățile și oamenii care te obosesc fizic, psihic și spiritual sunt semnul că nu sunt calea ta. Atunci când ceva te încarcă pozitiv, te bagă în starea de flux, te ajută să te concentrezi, iar timpul pare că trece ușor și cu plăcere, acela e semnul că trebuie să păstrezi acea activitate în viața ta.

Pentru că vom fi o platformă a soluțiilor și punctelor pozitive- spune-ne ce calități crezi avem noi ca popor?
Consider că toți deținem toate calitățile în noi înșine. Pentru că suntem un popor de latini, suntem mai dezvoltați pe partea emoțională, suntem buni story-telleri, oamenii au mai multă empatie. Asta nu înseamnă că avem numai partea aceasta, suntem și disciplinați, ordonați și avem și întreaga parte logică.

Care consideri că este frica cea mai mare care îi oprește pe oameni să își atingă țelurile?
Frica cea mai mare, cred eu, este frica de eșec. Există o etapă în viața noastră, a tuturor când avem nevoie să aparținem, să fim atașați de un grup, de familie. Apoi creștem și rămânem pe pilot automat crezând în continuare că avem nevoie de aprobarea și validarea celor din jur. Și greșeala sau stigmatizarea ne dau impresia că suntem nevrednici, că nu merităm.
În acele momente oamenii își pierd autenticitatea și curajul- și merg ca pe sârmă.
Frica de eșec îl face pe om să creadă că dacă eșuează nu este destul de bun. Din frica de ridiculizare nu face nimic. Pe blogul meu personal Alfa lucrăm cu oamenii și le spunem că în primul rând Alfa  înseamnă să faci un salt în conștiință și să nu mai ai nevoie de validarea celor din jur.
Eșecul se poate elimina din viață complet. Învață ceva din ce ai greșit- va deveni o lecție, vei învăța și nu vei eșua niciodată.

Pentru cei ce te consideră un model și vor să pășească pe urmele tale, fie ca psihologi, fie ca speakeri, care este sfatul absolut necesar pe care vrei să îl audă de la tine?
Momentan nu mă focusez să fiu un model, consider că dacă îți faci treaba, lucrurile se întâmplă natural, organic.
Toată lumea este mentor și discipol simultan. De exemplu, sunt oameni mai competenți decât mine, pe care îi admir, de la care vreau să învăț și să iau diverse abilități; și sunt oameni la care dau mai departe.
Sunt două comportamente foarte diferite:
Când ești discipol trebuie să porți centura albă, să fii umil, să vopsești gardul ca în Karate Kid, să înveți, să ai răbdare; să fii acel elev smerit în fața maestrului. Și eu am maeștrii mei; sunt smerit și îmi fac treaba ca un elev.
Fiind un discipol bun înțeleg ce înseamnă să fii și un mentor bun. Înțeleg care sunt nevoile discipolului- și încerc, la rândul meu, să fac o treabă cât mai bună cu cei care sunt deschiși.
Sfatul meu pentru oameni e să nu se creadă niciodată realizați. Există permanent trepte de conștiință ce au etape diferite.
Când ți-ai făcut treaba într-un anume domeniu al vieții ai trecut mai sus, iar în acea etapă ești din nou la început și nu știi nimic.
Aceasta este imaginea discipol-maestru,
În același timp, suntem responsabili să dăm mai departe. După 20 de ani de viață ai oameni cărora să le dai mai departe; cu dragoste, cu tact, cu răbdare, cu înțelegere. Când ești mentor ești responsabil și nu trebuie să-ți scape asta din vedere.
Nu contează cine ești, unde ești, ce vârstă și experiență de viață ai. Ești mentor și discipol simultan- și trebuie să înțelegi când să fii în poziția de discipol- să înveți, sau mentor-cu răbdare și tact, pentru că doar așa sistemul educațional este sănătos.

Pentru cei ce vor să ia legătura cu tine te pot găsi pe:
Facebook
Instagram
Youtube

Toată lumea te cunoaște pentru Personalitatea Alfa unde dai sfaturi în toate domeniile, iar pentru cei care nu știu de platformă pot da click aici.

Ce planuri ai pentru 2018?
Anul acesta am 3 planuri principale:
– Voi trata oamenii ca și când ar fi Alfa. Până acum mă comportam ca și cum erau în devenire, dar de acum încolo le voi cere să-și asume responsabilitatea completă pentru ceea ce sunt.

– Al doilea mare obiectiv este să mă adresez influencerilor.
Marea majoritate a influencerilor nu își arată și punctele slabe.
Astfel devin complici la suferința lumii. Prezentând doar o viață luminoasă și perfectă, fără să arate și vulnerabilitățile, care fac parte din evoluția vieții- oamenilor care îi urmăresc, aceștia devin frustrați, fiind conștienți de problemele proprii și observând la influenteri numai partea bună a vieții.
Prin puterea exemplului meu vreau să ne vulnerabilizăm, să arătăm că suntem umani.

– Al treilea scop e să creez un A Team- un grup de oameni pe partea de business care știu ce pot și ce vor- și să ghidăm alți oameni să crească și să se dezvolte, pentru că știm că se poate.

Ce  înseamnă pentru tine succesul?
Acum la 37 de anișori, succesul înseamnă să mă simt bine. Dacă gândurile sunt de calitate bună, acestea duc la emoții faine, care sunt combustibil pentru comportamentul nostru, ce vor duce în final la rezultate exterioare, materiale (relații, bani, sănătate, poziție socială, stil de viață).
Deci gândurile și emoțiile sunt cheia pentru că de acolo pleacă tot. Budha spunea de acum 2500 de ani lucrul acesta.